Ca sa nu uit lucrurile care ma fac sa zambesc, sa rad, sa multumesc, sa fiu eu, dar pozitiva o sa le scriu aici. Sau o sa le povestesc. Important e sa impartasesc.
Si incep cu luna de noaptea trecuta. Plina, pe un cer fara nori sau stele ( in oras nu se vad ), mare ca o turta dulce ( exista si turta dulce rotunda..am mancat eu 
). Mi-am adus aminte de un rasarit de luna in Bucuresti…eram in primul an si stateam in Eroii Revolutiei. Se ridica de dupa blocurile gri si m-a uimit cat de aproape parea.
Urmatorul pe lista e tot de aseara: Rubén. Ema zice ca nu e prea haios, insa aseara m-a facut sa rad de ma durea burta. Apoi Ema care m-a ascultat cu rabdare.
Azi-dimineata am iesit tarziu din casa. Soarele era sus demult, iar niste nori creti sa intinsesera la bronzat.
Si ultimul pe lista, dar nu cel de pe urma azi: mirosul de iarba proaspat taiata. M-a dus cu gandul la Maneciu si la verile petrecute acolo.
It’s just a sunny November day.
